Un subiect pe care am ezitat sa-l astern pe "hartie", incercand sa-l pastrez pentru mine. Nu pot insa sa uit faptul ca astazi, de 8 Martie, pentru cel putin o mama nu este motiv de sarbatoare. Nu vreau sa reiau sirul evenimentelor care s-au petrecut acum o luna, evenimente tragice care au starnit un amestec de sentimente de tristete, furie, neputinta si uimire. Prefer doar sa amintesc de Marian, sa ne gandim la el macar pentru cateva clipe si sa ne rugam ca sufletul lui tanar sa-si gaseasca linistea. Imaginea pe care trebuie sa o pastram este aceea a unui tanar luptator, a unui handbalist care juca cu tot sufletul pe teren, a unui tanar cu o viata scurta, dar frumoasa. Poate ca gandurile noastre il vor ajuta sa ierte rautatea distrugatoare de pe aceasta lume si sa se bucure, acolo unde este acum, de liniste si pace.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu