luni, 10 august 2009

Codul bunelor maniere, la masa

Inca din cele mai vechi timpuri servirea mesei s-a desfasurat dupa un anumit ritual. Desi este diferit de la tara, la tara acesta impune acele reguli generale care constituie criterii importante in aprecierea unei persoane educate.

Aranjarea mesei festive:
Farfuria pentru primul fel este asezata deasupra farfuriei de serviciu. Pe ea se asaza un servetel frumos impaturit. Chiflele sau feliile de paine se asaza in doua-trei cosulete speciale, repartizate simetric pe suprafata mesei. Locul furculitelor este la stinga farfuriei, aliniate de la dreapta spre stinga in ordinea utilizarii lor, cu dintii in sus. Locul cutitelor este in partea dreapta a farfuriei, cu partea taioasa spre aceasta, tot in ordinea utilizarii. In fata farfuriei sta lingura de supa cu curbura in sus si lingurita de desert. Nu vom aseza niciodata alaturi mai mult de trei cutite si de trei
furculite. Restul tacimurilor: linguritele de tort, furculitele mici pentru baclava sau pentru fructe nu se lasa pe masa principala ci pe o masuta de serviciu sau pe un bufet, in apropiere.
In general, se folosesc patru farfurii: pentru antreuri, de supa, cea intinsa si cea de desert. Bolurile (castronasele) pentru supa limpede(consome) nu se aduc de la inceput pe masa ci odata cu supiera.
Tacamurile se pot aseza si pe suportul destinat lor, amplasat in dreapta farfuriilor. Pe suport vom aseza in dreapta cutitul, cu partea taioasa spre farfurie si in stinga lui furculita cu dintii in jos. Daca utilizam suportul de tacamuri vom aseza servetelul la stinga , direct pe fata de masa.
Lingura si linguritele pentru desert vor fi asezate in fata farfuriei.
Tot in fata farfuriilor, spre dreapta, este si locul paharelor. Este obligatoriu sa se foloseasca 3 tipuri de pahare: de tuica , de vin (paharul de
vin rosu este mai mic decit cel de vin alb) si de apa. Toate paharele trebuie sa faca parte din acelasi serviciu. Nu se improvizeaza asa ca este recomandabil sa nu
se organizeze mese festive daca nu se pot respecta toate standardele. Dupa folosire, paharele de tuica se iau de pe masa, pe o tava, evitand sa introduceti degetele in interiorul lor cand le apucati.
Bauturile aperitive se servesc intotdeauna inainte de masa. Paharele speciale se asaza pe tava, pe o masa separata, fiecare invitat servindu-se cu ce ii place.
Este de preferat ca sortimentul de aperitive sa fie variat. Sticlele stau si ele la indemana, pe o alta tava. Sampania si coniacul nu se servesc decat la sfarsitul mesei.
Sticlele de vin si apa vor fi dispuse simetric pe masa, la indemina barbatilor care fac oficiul de a servi bauturile. Apa minerala si vinurile straine se servesc in sticlele lor originale.

Decorarea masei depinde de marimea ei, de oaspeti si de imprejurari. Aproape indispensabile, florile si lumanarile care vor crea o atmosfera speciala, festiva. Pentru flori se folosesc vaze joase, pentru a nu-i impiedica pe meseni sa pastreze contactul vizual.
Nu vom asaza pe masa decat ceea ce poate servi la o intrebuintare imediata. Exceptie fac solnitele si recipientele pentru piper care vor trebui sa fie suficiente (una pentru trei, patru persoane). Vom avea grija ca acestea sa nu fie infundate sau umede.
Uleiul, otetul, mustarul, smantana etc. se vor aduce doar daca cineva doreste, nu dinainte. Pentru sosuri se foloseste o sosiera, acesta nu se adauga pe friptura, piure sau pe alte garnituri (macaroane, sote de legume etc.) deoarece e inestetic. Sosul se adauga pe farfurie si se moaie in el bucatelele de carne taiate pe rand. Nu se amesteca tot ce avem in farfurie de la inceput cu toate ca este gustos dar "pasta" obtinuta este imposibil de privit. Odata intrebuintata, sosiera va fi luata de pe masa.
Salata se serveste in castronele separate, pentru fiecare invitat in parte. De preferat este ca friptura sa fie prezentata felii, pe frunze de salata. In multe tari, salata se mananca separat, dupa friptura.
Scobitorile nu-si au locul pe masa pentru ca nu se
folosesc in public.
In cazul unor mese festive, argintaria este obligatorie. Pentru mesele obisnuite exista tacimuri de otel inoxidabil care sunt frumoase si usor de intretinut. Este adevarat ca argintaria confera mesei eleganta, dar sa nu uitam ca trebuie sa straluceasca de curatenie. Ca tot ce este pretios, argintaria cere o ingrijire speciala, iar daca nu avem timp pentru asa ceva e preferabil sa renuntam la ea.

Comportamentul in timpul mesei

La masa se aplica regulile generale ale unei tinute corecte. Stam drept, dar nu intepeniti. Nu tinem picioarele nici sub scaun, dar nici prea departe in fata, pentru a nu-i incomoda pe vecini. Nu ne agatam de scaun. Pozitia mainilor are o mare importanta la masa. In nici un caz bratele si mai ales coatele nu trebuie sa stea pe masa. Nu tinem cu mainile farfuria din care mancam. Pozitia corecta, de repaus,
este cea cu bratele lipite de corp si cu incheieturile mainilor sprijinite pe marginea mesei. Aceasta tinuta se schimba atunci cand mancam, pastrandu-ne insa coatele lipite de trunchi.
Nu trebuie sa mancam niciodata grabit sau nervos. Este nu numai o regula de politete, ci si o prescriptie medicala.
Trebuie evitate discutiile neplacute din timpul mesei. Trebuie sa fim atenti ca buzele sa fie mereu inchise in timpul mestecatului. Este de prost gust sa tinem
degetul mic usor ridicat atunci cand mancam sau bem ceva.
Daca avem caini sau pisici, acesti n-au ce cauta in sufragerie oricit de mult i-am iubi. Este nu numai o lipsa de respect fata de musafiri, ci si prilej de incidente
nedorite.
Un obicei prost , specific romanilor, de care acestia nu se pot debarasa, este acela de a obliga oaspetii sa manance mai mult decit vor.
Nu ne asezam la o masa ca sa mancam pe saturate. Se poate cere sau lua dintr-un fel care ne-a placut in mod deosebit sau se poate refuza o mancare care ne face rau sau nu ne place. Politicos este sa acceptam sa gustam din felul respectiv, pentru a nu
jigni gazda. Tot de politete tine si tactul gazdei de a oferi mancare suficienta, nici prea multa, nici prea putina, fara a-si lauda excesiv preparatele culinare. Musafirii o pot face, cu moderatie insa, spre incintarea gospodinei, dar nu strigand peste masa si nici cerand in acel moment reteta. Cu atat mai mult nu este cazul sa se comenteze asupra procurarii dificile a unui produs.
Masa trebuie sa decurga firesc, fara ostentatie. Se poate spune ca aceasta e o norma ideala, greu de atins, la care trebuie sa contribuie si invitatii daca simt ca gazda este in impas datorita tineretii sau a lipsei de experienta. Cu discretie, cu tact ei pot trece peste momentele penibile ivite. Fie ca e o masa festiva, fie ca este una obisnuita, efortul gospodinei trebuie rasplatit cu o remarca de genul: "Delicioasa supa!", "Ce frumos arata salata!", "Ce bine miroase friptura!", etc. Ne vom abtine de la orice discutii sau observatii dezagreabile.

Etapele servirii mesei

1. Antreurile: se compun in mod obisnuit din feluri de mancare reci, picante, mezeluriri si salate diverse. Se pot servi si antreuri calde: ficatei de pui, diferite placinte, pizza, sufleuri, pateuri. Antreurile reci pot fi combinate cu cele calde, insa multa atentie - daca incarcam masa cu antreuri greu de digerat (salata de vinete, ciuperc cu maioneza etc.) si in continuare avem mai multe feluri de mancare, plus tort, baclava, inghetata, riscam fie ca musafirii nostri sa faca o indigesti serioasa, fie sa luam mancarurile de pe masa neatinse.
Tacimul: un serviciu pentru antreuri sau servicii obisnuite de masa de dimensiune mijlocie. Vinuri albe demiseci si rose.

2. Consome-ul: se serveste o supa limpede in ceasca, cu o lingura de supa mai mica. Daca n-am oferit antreuri ,vom putea inlocui supa cu o ciorba care va fi servita in
farfurie cu o lingura obisnuita. Se aduce castronul cu supa (supiera) si se ia de pe masa dupa golire. La aceste feluri nu e nevoie de bauturi.

3. Peste sau crustacee: se folosesc tacamuri speciale. Se recomanda vinuri albe, seci, spumoase si spumante.
Cu cit pestele este mai gras cu atit vinul trebuie sa fie mai acid. Cu stridii se poate servi chiar o sampanie seaca.

4. Felul principal, felul de rezistenta: tacim normal. De regula, acesta este o friptura sau un preparat din carne.
Indiferent daca servim o friptura de porc, de miel, de pasare, din vanat, se impune un vin rosu. La carnea alba se recomanda vinuri rosii usoare, iar la carnea rosie, mai tari si mai puternice. La vanat, se servesc vinuri rosii seci, vechi, de calitate superioara.
Vom evita sa aducem pe masa intregi curcanul, purcelul, muschiul, chiar daca este decorativ. Obiceiul este nepractic. Friptura se portioneaza in bucatarie si se aranjeaza pe un platou pe care il vom orna in mod deosebit. Garniturile vor fi puse in castroane separate, iar pentru salate este ideal sa avem castronase mici rotunde sau patrate pentru fiecare musafir.

5. Branzeturile: lista poate fi infinita. Ceea ce trebuie retinut e ca branzeturile se aduc la masa pe un platou frumos, din lemn. Tacimul: cutite mici pentru intinsul untului si taiatul brinzei. Toate brinzeturile pun in evidenta buchetul vinurilor. Nu se aduc alte soiuri ci ramanem la ultimul vin servit, deci vinul rosu. Exceptie face telemeaua de oi, la care se pot servi vinuri rose si chiar albe, din aceeasi
zona de unde provine branza.

6. Desertul: pentru prajituri se foloseste un tacam special, lingurite, cutite si furculite mici. Acum se recomanda vinuri dulci si semidulci, parfumate. Nu se servesc vinuri la deserturile din ciocolata.

7. Fructe proaspete: sunt prezentate intotdeauna cu un cutit si o furculita speciale. Argintaria coexista in acest domeniu cu materiale noi, inoxidabile. Nu se servesc vinuri.

8. Cafeaua si lichiorurile: cafeaua pretinde lingurite mici, cea Mocca un serviciu mic de argint sau, eventual, argintat. Pentru doamne se vor servi lichioruri, iar pentru domni, cognac.

9. Alegerea vinului potrivit fiecarui fel este extreme de importanta. Este domeniul stapanului casei care, daca nu se pricepe trebuie sa se lase condus de un specialist, prieten sau negustor de incredere. De asemenea se aleg paharele potrivite pentru fiecare tip de vin. Pahar rotunjit sau cu picior scurt pentru vinurile albe, pahar cu picior inalt pentru vinurile rosii. Cupa pentru sampanie si spumos.
Vinurile rosii vor fi servite la temperatura pivnitei daca sunt usoare si la
temperatura camerei daca sunt mai tari. Vinurile trebuiesc racite treptat si nu brutal. Trebuie sa le aducem in camera cu cel putin o jumatate de zi inainte. Vinurile dulci precum si sampania dulce sunt servite foarte reci.
Berea nu va fi niciodata oferita la o reuniune cat de cat festiva. Apa naturala sau minerala este servita intotdeauna foarte rece in pahare obisnuite.
Tuica de fructe cu simbure este servita rece. Tuica de vin, coniacul si diferitele brandy-uri sunt servite la temperatura incaperii le fel ce si tuica de fructe de tip
whisky. In acest caz, nu vor lipsi de pe masa cuburile de gheata puse intr-un vas special sau improvizat dintr-o compotiera eleganta de sticla. Sa evitam sa imitam arta barmanilor de prost gust si sa inmuiem paharul in zahar pentru a oferi un cokteil. Lichiorurile si vinurile lichioroase, Malaga, Cabernet, Madera, Porto, muscaturile se servesc la temperatura camerei, in pahar special, mai mic si jos. Whiskiul se serveste intr-un pahar special numit tumbler, scurt cu fundul gros.
Toate vinurile se servesc in sticle, in afara cazului decantarii. Daca tragem vinul
obisnuit din butoi il servim in carafe.
Sampania in galeata cu gheata - frapiera.
Dopul se scoate la masa, dar trebuie sa taiem capsula cu cutitul, pina cand reusim sa scoatem dopul. Sampania se desfunda in galeata ei si este usor sa nu facem din aceasta deschidere o scena de comedie, lasind sa iasa putin gazul carbonic.
Coniacul si bauturile de tip tuica sint intotdeauna servite pe tavi de metal sau de lemn.
Cu exceptia apei, cu care ne servim dupa voie, bauturile si vinurile, mai
ales, sunt totdeauna servite de stapanul casei, de catre ceilalti barbati sau de catre personalul de serviciu. Doamnele trebuie sa se abtina de la "self service" si, mai ales, de la tentativele de a ajunge la o sticla asezata departe de ele.
Pentru asezarea paharelor pe o masa sa pastreaza aceleasi reguli ca si pentru tacamuri: in ordinea utilizarii lor, de la dreapta la stinga. Paharul de apa in extremitatea stanga sau, daca preferam, in dreapta dar, in orice caz, in afara rindului. Paharele de sampanie, de obicei utiltizate la sfarsitul mesei, pot fi asezate in spatele celorlalte sau se aduc separat pe tava.

Felul in care stam la masa si mancam tine de educatie. Distanta mare dintre corp si farfurie sta la originea tutror greselilor care se comit la masa. Daca scaunul e prea departe de masa este inerent sa ne patam oricat de atenti am fi. Trebuie sa ne asezam in asa fel incat capul sa fie aplecat putin deasupra marginii mesei. In masura posibilului, partea de sus a corpului nu trebuie sa se miste cand ducem ceva la gura, aplecam numai capul. Atentie la coate! Acestea trebuie sa stea lipite pe cit posibil de corp. Sa nu exageram si sa intepenim intr-o pozitie nefireasca.
Lingura si cutitul sunt tinute intotdeauna in mana dreapta. Nu exista nici o exceptie de la aceasta regula. Furculita este tinuta in mana stanga cand utilizam cutitul in acelasi timp cu ea. O vom trece in dreapta cand terminam de taiat cate o bucata de friptura, de exemplu.
La sfarsitul unui fel de mancare, in farfuria care trebuie luata, asezam paralel cutitul si furculita, cu dintii in jos. In timp ce mancam tinem tacamul deasupra farfuriei, fara sa-l ridicam prea mult in aer si, mai ales, fara sa gesticulam cu el.
Lingura se tine ca un creion, intre degetul mare si cel aratator, si o dirjam cu ajutorul celui mijlociu si al incheieturii mainii.
Cutitul se tine intre degetul mare si cel mijlociu,iar aratatorul se sprijina pe spatele manerului. In nici un caz nu se tine aratatorul pe spatele lamei.
Cind folosim furculita o intoarcem cu dintii in jos, pentru a o putea infige in bucata pe care o ducem la gura.
Branza se mananca cu furculita, nu cu cutitul.
Daca un tacam ne scapa pe jos din neatentie, cerem altul. Nu-l stergem sau nu suflam in el spunand: "Nu-i nimic".
Cand bem, pastram tacamul in farfurie: furculita la stanga, cu dintii in sus si cutitul la dreapta, cu lama sub curbura furculitei. Daca farfuria este goala si punem
tacamurile incrucisate, este semn ca dorim sa mai fim serviti din felul respectiv.
La masa trebuie evitate orice zgomote: plescaitul, sorbitul, ciocnitul tacamurilor de vesela, oftaturile etc.
Indepartarea resturilor ramase intre dinti nu se face la masa, in prezenta tuturor. Retrageti-va la baie!
La inceputul mesei punem servetul pe genunchi, fara a-l desfasura in totalitate. Ne servim de el cu discretie tamponindu-ne gura. Este absolut interzis sa-l innodam in jurul gatului, sa-l fixam in decolteu sau in gulerul camasii.
La sfarsitul mesei servetul se aseaza langa farfurie, fara a-l impaturi ca la inceput. Daca adoptam o pozitie corecta la masa, nu este nevoie sa intindem servetul pe genunchi.
Cand mesenii sunt numerosi nu se ureaza "Pofta buna"! Un ecou multiplicat cu douazeci ar crea un vacarm nejustificat. Pentru a incepe sa mancam si sa bem asteptam
ca stapana casei, respectiv stapanul casei sa dea tonul.
Mancarea este servita de gazda, de un personal calificat sau, pur si simplu, platoul cu mancare trece din mana in mana. Gazda se serveste sau este servita ultima. Sa evitam sa ne umplem pana la refuz farfuria. De asemenea, cand mancam, sa nu ne taiem bucati prea mari dar nici prea mici, ca sa nu cada din furculita. Sa nu ne grabim sa taiem toata bucata de carne de la inceput, ca sa scapam de grija.
Marginea farfuriei trebuie sa ramana curata oricare ar fi felul de mancare servit. O farfurie nu trebuie sa aiba un aspect urat nici dupa ce am terminat de mancat. Asta nu inseamna insa ca avem voie sa sorbim din supa, ducand farfuria la gura si nici ca putem folosi painea pentru a sterge sosul. Cand ne este oferir un platou, trebuie sa luam intotdeauna bucata cea mai apropriata de noi.
Painea taiata in felii sau chifle este adusa la masa in cosulete speciale. Daca mai dorim paine si cosuletul este mai departe rugam pe cel din dreptul lui sa ne paine. Persoana respectiva ne va oferi tot cosuletul. Nu ni se va da cu mana nici felia de paine nici chifla dorita. A-ti infige furculita intr-o chifla este chiar caraghios. Ne servim cu cate o felie sau o chifla, fara a le taia cu cutitul. Rupem cate o bucata din ele folosind ambele miini. Sa ne ferim de prostul obicei de a face
cocoloase pentru a ne calma nervii.
Gazda trebuie sa aiba grija si de cei care nu beau bauturi alcoolice, oferindu-le sucuri de fructe si apa minerala.
Dupa ce s-a asigurat ca toti invitatii au terminat de mancat, gazda este prima care se ridica, semn ca masa a luat sfarsit. Chiar daca mai avem o inghititura in
farfurie sau o gura de vin in pahar, vom face si noi acelasi lucru. Daca am terminat de mancat inaintea celorlalti nu avem voie sa ne ridicam de la masa.
In salon , unde se bea cafeaua trebuie sa asteptam invitatia gazdei pentru a fuma.
Micile accidente care pot surveni in timpul mesei, un
pahar spart, o lingura scapata, o pata pe haina vecinului, trebuiesc rezolvate cu tact, fara multa tevatura, tot de catre gazda.

Situatii speciale la masa:

Se mananca cu mana: biscuitii, fursecurile, strugurii, ciresele, caisele etc.
Daca-i oferi cuiva un cutit, o furculita sau o lingura, le oferi cu manerul.
Personalul de serviciu va aduce tacamul cerut pe un platou sau pe un servet.
Daca vi se cere sarea sau piperul le veti pasa peste masa sau prin fata vecinului, nu prin spatele lui. Veti evita sa cereti solnita unui comesean pe deasupra mesei, la o distanta prea mare.
Cand nu exista personal de serviciu, platoul cu mancare trece din mana in mana, de la gazda spre dreapta. Doamnele se servesc primele, apoi domnii, iar gazda ultima, atunci cind platoul a revenit la ea. Intre timp, stapanul casei toarna vinul, tot
spre dreapta. Paharele nu vor fi umplute pina sus. Sticla nu se da din mana in mana.
Cand un platou ajunge la noi ne servim cu lingura tinuta in dreapta si ne ajutam cu furculita tinuta in stanga. Numai chelnerii servesc cu ambele tacimuri tinute
intr-o singura mina. Nu ne servim din platou cu tacamurile noastre!
Paharele nu se ciocnesc efectiv, se ridica numai pana la nivelul ochilor in timp ce se rostestc urarile consacrate: "Noroc!", "La multi ani!". Se ridica numai paharul cu
vin, tuica, etc., nu cele cu apa, cu sucuri de fructe sau cu bauturi calde. Tinem toasturi sau discursuri numai la mesele festive. Sa nu plictisim asistenta cu discursuri lungi! Leplasamla sfarsitul felului principal, atunci cand musafirilor nu le mai este foame si sunt dispusi sa le asculte. La sfarsitul toastului, cel care l-a rostit ridica paharul in directia celui caruia i s-a adresat, iar musafirii ii urmeaza exemplul. Nici acum nu se ciocnesc paharele. Se obisnuieste ca cel omagiat sa raspunda prin citeva cuvinte. Pentru a nu incetini ritmul mesei, o va face putin mai tirziu. Daca este vorba despre o doamna, aceasta raspunde foarte scurt , imediat, fara sa se ridice in mod obligatoriu.
Nu se amesteca vinul cu apa. Apa si vinul sunt doua bauturi pretioase. Ele au valoarea lor numai baute separat.
La noi exista totusi obiceiul de a bea sprit. Dar va recomandam s-o faceti numai in familie.

Cateva capcane

Painea si sandwich-urile se mananca in mod diferit.
Felia de paine se rupe pe masura ce mancam, in timp ce sandwich-urile mari se taie cu cutitul si se mananca cu furculita. Sandwich-rile mici se mananca cu mana.
Pentru a intinde untul se utilizeaza un cutit special, nu cel obisnuit. Nu se ia untul direct din untiera ci se pune o bucatica pe o farfurie. Apoi, se unge painea rupta in prealabil, tinind-o deasupra farfuriei.
Dulceata si mierea nu se mananca direct din borcam.
Fiecare isi ia pe farfurie atat cat doreste, servindu-se de lingurita adusa la masa in acest scop.
Mezelurile de toate felurile, taiate in prealabil in felii, sunt curatate de coaja cu furculita si cu cutitul in propia noastra farfurie.
Ouale fierte in coaja se mananca dintr-un paharel-suport, cel mai adesea fixat pe o farfurioara. Se sparge varful, se indeparteaza partea de sus cu lingurita, se pun
cojile in suport, sub ou, si apoi, dupa ce l-am mancat spargem si coaja.
Cartofii nu se taie cu cutitul si nu se zdrobesc cu furculita in farfurie. O exceptie: cartofii fierti in coaja se inteapa cu furculita si se curata cu cutitul.
Supele sunt servite in ceasca si se mananca cu o ligura de supa (model mic). Daca suntem intre prieteni putem bea prima jumatate a cestii, care este limpede. Apoi folosim lingura.
Ciorbele se mananca cu lingura. Nu se raceste o supa prea calda sufland in ea. Asteptam sa se raceasca. In nici un caz nu aplecam farfuria pentru a lua ultima inghititura.
Nu se inmoaie niciodata painea in supa si nici in sos. Dupa ce am mancat, nu stergem farfuria cu o bucata de paine.
Sparanghelul se maninca in patru feluri :
1. Se apuca partea mai groasa cu un servet si se mananca din parte opusa.
2. Se prinde de la mijloc cu furculita tinuta in mana dreapta si se mananca mai intii partea subtire. Pentru ca e foarte fraged ne ajutam cu o a doua furculita tinuta in mana stinga.
3. Se apuca de partea groasa cu mina (pe masa se afla obligatoriu un bol cu apa) si se sustine cu furculita tinuta in mana stinga.
4. Cu o singura furculita tinuta in mana dreapta, daca sparanghelul e foarte mic.
Salata si andivele se mananca gata taiate si preparate. Daca bucatelel sunt foarte mari se taie cu cutitul. Nu se duc la gura bucati mari.
Nu este o greseala sa cerem otet, lamaie, sare, piper, untdelemn daca ni se par fade.
Dar sa nu exageram cerand toate cele de mai sus. Salata si andivele se mananca cat mai aproape de starea lor naturala.
Chiftelele, sarmalele, ruladele se taie cu furculita.
Pestele se manaca cu un tacam special, alcatuit dintr-un cutit de o forma speciala si o furculita mai mica. Cutitul se foloseste doar la transare, dezosare si ca ajutor la mancat. Odata operatia terminata (desfacerea in doua si indepartarea sirei spinarii) cutitul nu se mai foloseste la taiat. Fiind foarte moale, furculita este suficienta. Oasele pe care le avem in gura se pun pe furculita apropiata de buze
sau, in cazuri extreme, le putem scoate cu ajutorul a doua degete. Pentru pestele din conserva ne slujim de furculita , tinuta in dreapta, ajutindu-ne cu o bucata de paine, tinuta in stanga.
Crustaceele; daca nu stim cum se mananca stridiile, le putem refuza!
Dar exista niste reguli care se invata. Se deschide scoica daca este inchisa, cu lama unui cutit (de peste sau obisnuit). Se scot intestinele si branhiile (au o culoare mai inchisa) cu ajutorul furculitei. Se scoate apoi stridia din scoica desprinzand-o din articulatie. Se pune in farfurie si mananca cu lamaie, sare, piper.
Crevetii ca si racii se sevresc de obicei fara carapace. Daca masa e mai putin festiva crevetii se curata cu mana, respectiv se rupe capul, cu care ocazie ies si
intestinele, apoi se curata din carapace.
La crabi, languste si homari se rup cu mana articulatiilr si apoi cu un cleste
special se sparg oasele si se scoate carnea din cosul pieptului, din picioare si coada. Carnea acestor crustacee se mananca cu paine prajita si unt. Este necesar ca pe masa sa existe un bol cu apa pentru clatirea degetelor.
Icrele de Manciuria si icrele negre; se aduc pe un platou rondele mici de paine prajita, unse cu unt si deasupra icrele. Daca se ofera in castronase ne vom pune in farfurie cu lingurita de serviciu o cantitate rezonabila si ne vom face sandwich-uri mici. In cazul icrelor obisnuite, le putem unge pe o felie mai mare de paine, dupa
care o vom taia cu cutitul tinut in mana dreapta si furculita in mana stanga. Procedam la fel cu toate sandwich-urile mari. Taiem (ca la friptura) doua trei bucatele si le mancam cu furculita tinuta in mana dreapta. Putem manca icrele si luandu-ne in farfurie o portie din care, cu ajutorul cutitului ne ungem bucati mici de paine rupta cu mana. La fel se mananca si antreurile reci mai putin consistente (salata de vinete, pestele cu maioneza etc.
Carnea de pasare nu se mananca cu mana. Carnea se aduce gata transata la masa.
Spaghetti: din castronul adus la masa, va serviti cu o portie rezonabila, apoi le mancati rasucindu-le cu furculita, sau dupa moda italiana va ajutati cu lingura.
Lingura se tine in mana stanga iar spaghetele se ruleaza cu furculita. Gazda trebuie sa aleaga spaghete nu prea lungi pentru a nu ne chinui sa le ducem la gura.
Orezul: se mananca cu furculita, ajutandu-ne cu cutitul.
Cafeaua, ceaiul, cacaoa cu lapte: nu se lasa niciodata lingura in ceasca din care bem. Ea se asaza pe farfurioara care ramane pe masa, alaturi de ceasca. Degetul
mic nu se tine ridicat atunci cand duceti ceasca la gura. Cand beti cafea turceasca sau filtru ridicati farfurioara cu mina stanga in timp ce ducem ceasca la buze cu dreapta. Bineinteles fara lingurita. Nu beti niciodata cafea, chiar daca nu aveti musafiri, fara a aseza o farfurioara sub ceasca.
Prajituri, torturi: se iau cu mana daca sunt uscate, cu lingurita sau cu furculita daca sunt cu crema sau frisca.
Pere si mere: le taiem cu cutitul de fructe in patru parti pe care le curatam de coaja una cite una, ajutandu-ne de furculita. Se taie apoi in bucati pe care le
mincam cu furculita. Este admis ca sferturile pe care le lasam cu coaja sa fie mancate cu mina. E necesar sa ne clatim degetele. Daca para este prea zemoasa nu o mancam cu mana. Daca nu va pasa de eticheta, puteti sa muscati din mar.
Fragii si capsunile: se mananca cu mana daca au codita, daca nu au se dau lingurite, mai ales cind sunt servite cu frisca.
Strugurii, visinele si ciresele se manaca cu mana, bob cu bob. Samburii si coditele de cirese si de visine se lasa pe farfurie. Strugurii se mananca cu samburi si pielita.
Piersicile se tin cu mana stinga pentru a fi taiate in doua. Separam simburele de fruct si-l curatam de coaja. Se mananca fructul cu cutitul si furculita.
Prunele si caisele se deschidem cu mina, se scoate samburele si se mananca fiecare jumatate.
Portocalele, mandarinele, clementinele: se taie coaja in forma de stea, se scoate fructul si se separa in felii pe care le mancam cu mana. Nu este indicat sa ne servim de tacamul de fructe decat intr-o ocazie deosebita.
Bananele se curata cu cutitul si se mananca cu mina sau, daca sint prea moi, cu cutitul si furculita.
Pepenii si ananasul sunt serviti in felii si se mananca cu furculita in afara de cazul exceptional in care ananasul este foarte dur si justifica folosirea
cutitului.
Grapefruit-ul este servit taiat in doua si se mananca cu lingurita. In prealabil, se separa cu cutitul pulpa de coaja pentru a evita ca sucul sa tisneasca atunci cind mancam.
Kiwi se taie in doua iar miezul se mananca cu lingurita.

Bon apetit!

Un comentariu:

Anonim spunea...

Autorul acestui blog este o persoana exemplu, pentru toti cei care nu cunosc regulile enei bune pozitii si miscari, atunci cind te afli la masa.