marți, 20 iulie 2010

Memorial Elvis 2010

Fanii lui Elvis Presley sunt invitaţi pe 14 august, cu începere de la orele 19.30, la spectacolul dedicat regelui rock, care va avea loc la Amfiteatrul Mihai Eminescu din Parcul Naţional "Lia Manolui”, Bucureşti.
Spectacolul intitulat "Memorial Elvis 2010” este realizat încă din anul 2005 de The Teachers Orchestra şi este un eveniment special, mult aşteptat de fanii inegalabilului Elvis Presley.
Organizatorii pregătesc un show de zile mari, demne de cel mai mare star al muzicii internaţionale. Sunet de 35.000 watti, proiecţii, concert live şi multe alte surprize pentru fanii şi admiratorii regelui rock'n'roll din România.
Printre piesele care vor pot fi ascultate în cadrul concertului se număra "Suspicious Minds”, "Are You Lonesome Tonight”, "All Shook Up”, "That's All Right” dar şi piese mai puţin cunoscute de publicul larg cum ar fi, "For The Good Times” sau "I’ve Lost You".

duminică, 4 iulie 2010

Delicios

Cum sunt o fire uşor gurmandă, mi-a atras atenţia o temă de pe blogul Lexei, care îţi cere să te gândeşti la felurile preferate de mâncare. Îmi place mâncarea bună, gătită şi nu semipreparată, de multe ori mănânc doar de poftă dacă un produs miroase minunat şi arată ca atare. Ador bucătăria tradiţională românească, am gustat din cea mediteraneeana şi asiatică. Cea mediteraneană este sănătoasă şi pe alocuri gustoasă, cea asiatică irezistibilă, cu miile de arome, ingrediente şi cu al lor sos de peste care te încântă. Eu cel puţin sunt hotărâtă să gust din cât mai multe feluri de mâncare chinezească, vietnameză etc.

Revenind, în topul preferinţelor mele se află:

Peştele - gătit în orice fel, cu garnitură sau fără, peştele este de departe felul de mâncare pe care îl apreciez cel mai mult. Nu am gustat suficiente feluri de peşte până acum, dar din cele încercate, păstrăvul rămâne peştele pe care l-aş putea mânca zilnic fără să mă satur. Tonul în diferite salate iar este excelent. Am mai mâncat în Italia un peste fript senzaţional dar recunosc că nu mai ştiu cum se numeşte.

Ciupercile - şi pe ele le-aş devora zilnic. Cele pe care le găsesc acum în comerţ nu se compară însă cu delicioasele ciuperci pe care le culegeam din pădure, cu bunicii şi alţi oameni dragi, în copilărie. Afirm cu tărie că nu am gustat niciodată o mâncare mai delicioasă decât ciupercile fripte pe plită, cu sare, preferatele bunicului meu, ulterior şi ale mele.

Fructele de mare şi algele - sunt absolut minunate şi sunt mare fan al lor. Unde altundeva aş fi putut mânca cele mai gustoase fructe de mare, dacă nu tot într-o ţara mediteraneană.






Ciorba - nu aş fi om dacă nu aş mânca la cel mult câteva zile, uneori şi zilnic ciorbă. Mai corect ar fi borş, pentru că cu aşa ceva îmi place să gătesc. Nu se compară bineînţeles borşul din comerţ cu cel făcut de bunica sau cineva care se pricepe.


Costiţele de porc - Delicioase, fripte sau prăjite, cu mujdei eventual, sunt preferatele mele de mică. Nu mănânc foarte multă carne, dar atunci când o mănânc prefer să fie gătită cu os şi, în general, friptă pe grătar.


Cartofii copţi - în coajă, direct pe grătarul de la cuptor. Serviţi fierbinţi, cu unt, caşcaval picant sau sare. Ce să mai spun de aroma pe care o degajă în casă, în timp ce se coc.



Ostropelul - Mâncarea copilăriei mele. Mamă găteşte senzaţional, la fel cum gătea şi bunica. Ostropelul era pe atunci preferatul meu. La acesta se adăugau, cum am spus, costiţele şi bineînţeles peştele prăjit.





Salata verde - Îmi place ca ingredient al unei salate mai complexe sau pur şi simplu, frunze, alături de multe feluri de mâncare. Îmi place să o am lângă mine la orice masă, chiar şi la micul-dejun.





Ardeii - îmi plac toţi, iuţi (pe care îi mânc fără seminţe însă), capia, graşi. Ca şi salata verde, sunt prezenţi pe o farfurie la aproape fiecare masă. Deşi sunt buni umpluţi, copţi sau în diferite feluri de mâncare, eu îi prefer proaspeţi, negatiţi.



Vişinile, strugurii şi pepenele roşu - îmi plac fructele în general dar acesta este "podiumul" preferinţelor mele în materie. Legat de vişine am încă o amintire dragă din copilărie când luam o cană de un litru în care adăugăm zahăr, mă cocoţăm în vişinul din faţă casei şi mă ghiftuiam bine cu visinile pisate în cană, peste zahăr.

Dulceaţa de nuci verzi - desi mă văd nevoită să mă repet, amintirile din copilărie sunt preţioase pentru mine. Vacanţele petrecute la bunici sunt perioadele pe care le-aş retrăi cu drag oricând, dacă ar fi posibil. O altă aromă care răzbate din acea perioadă este cea a dulceţei de nuci pe care o ador şi de care îmi este dor.
Îmi place şi dulceaţa de trandafiri.

Apa plată şi uneori sucul de portocale roşii - sunt băuturile cu care îmi potolesc setea. Nu îmi plac băuturile carbogazoase iar dintre cele alcoolice beau uneori vin, roşu demisec la masă, alb demidulce la desert, adaptând dupa caz, bineînţeles. Îmi place să savurez apa de izvor atunci când mă plimb cu caii prin munţi.

Dragă Lexa, am trişat şi am amintit mai mult de zece feluri de mâncare preferate. Nu m-am putut hotărî pe care să le las deoparte. Şi aşa, nu am amintit de maioneză, şunculiţă în saramură cu usturoi, brânză, sărmăluţe şi GATA că deja îmi este poftă de toate!