luni, 28 noiembrie 2011

Campionatul mondial de handbal feminin, Brazilia 2011

Campionatul mondial de handbal feminin va avea loc in acest an in Brazilia, in perioada  03-18 decembrie 2011.
Reprezentativa României va fi prezentă la aceasă ediţie in  formula: Talida Tolnai, Tereza Pâslaru, Denisa Dedu (portari), Valentina Ardean-Elisei, Iulia Curea, Oana Manea, Florina Chintoan, Carmen Cartaş, Daniela Băbeanu, Eliza Buceschi, Adina Fiera, Mihaela Tivadar, Aurelia Brădeanu, Oana Chirilă, Carmen Amariei, Cristina Vărzaru, Adriana Nechita, Ramona Farcău.


Romania va evolua in grupa C, la Sao Paolo, alături de reprezentativele Franţei, Braziliei, Tunisiei, Cubei şi Japoniei.

Programul meciurilor României în grupa C este următorul:

România-Tunisia ( 3 decembrie);

România-Cuba ( 5 decembrie);

România-Japonia ( 6 decembrie);

România-Brazilia ( 8 decembrie);

România-Franţa ( 9 decembrie).

Cele mai importante adversare ale fetelor noastre se anunta a fi braziliencele si frantuzoaicele, insa tricolore isi doresc un rezultat cat mai bun in tara aurului verde.

România este la cea de-a XX-a participare la Campionatul Mondial de handbal feminin, ocupând locul 7 in clasamentul pe medalii cu 1 medalie de aur (1962), 2 de argint (1973 si 2005) şi 1 de bronz (2010).
Mult succes pentru echipa de handbal feminin a României!

luni, 14 noiembrie 2011

Praia a Mare (IV - partea a doua)


II. 2       OBIECTIVE TURISTICE ANTROPICE

II. 2. 1   “ SANTUARIO MADONNA DELLA GROTTA”


 Prima grotă - se află la intrare, având formă dreptunghiulara şi o suprafaţa de 291,79 de metri pătraţi. În partea dreaptă se observă o rocă mare, pe care conform legendei, în anul 1326 a fost plasată statuia Maicii Domnului cu Pruncul. În partea stânga este o cameră realizată în anul 1992, cu ajutorul credincioşilor, în care este reprezentată artistic naşterea Domnului.

A două grotă -  După 40 de trepte se ajunge la cea de-a două grotă, cea mai mare ca suprafaţă dintre cele trei, 1.478,96 şi 15 m înălţime. Podeaua acesteia este aproape tot timpul umedă, datorită apei care picură din tavan deşi în mijlocul peşterii este un bazin care acumulează o parte din această apa. 
În partea dreaptă se găseşte o cristelniţă cu apa sfinţită, cu sistem circular, construită probabil atunci când intratea în sanctuar se poziţiona între prima şi cea de-a două peşteră. De asemenea, în partea dreaptă se pot vedea mărturii ale înmormântărilor care aveau loc aici, până la începutul sec. al XIX-lea.  

 Tot în partea dreaptă se află o capela construită de ierarhul Tiberio Casentino în sec. al XVI-a, pe altarul căreia se află o minunată statuie din marmură albă a Maicii Domnului cu Pruncul.
  În partea stânga se observă o arie arheologica, protejată, realizată de Institutul de Paleontologie Umană  a Universităţii din Roma, în două faze: 1957-1970 şi 2001 până în prezent.

A treia grotă -  se urcă scările aflate în dreapta celei de-a doua grote şi astfel se ajunge la cea de-a treia, denumită şi Grota-Capelă, cu o sprafata de 224 mp şi o înălţime de 11 m. În partea stânga a peşterii se află o nişă în care este plasată statuia Maicii Domnului cu Pruncul. Altarul de aici a fost realizat în anul 1980 de către preotul Nicola Moliterni, cu ajutorul credincioşilor. Papa Pius al X-lea a sfinţit acest altar, făcându-l să fie privilegiat în fiecare zi, în eternitate. În anul 1925, binefăcătorul Raffaele Perrone a donat Capelei cristale decorative care se găsesc astăzi în două mari vitrine plasate în jurul statuiei sfinte. 

 Peştera-Capelă este iluminată natural datorită unei deschizături care se află situată în spatele altarului mare. În anumite ore ale după-amiezii fasciculele de lumină ale soarelui pătrund în interior şi, împreună cu lumina aurie aprinsă pe tavanele capelei, produc un efect de o frumuseţe rară.

Cea de-a doua peşteră are o ieşire naturală spectaculoasă, aşa numitul “look-out”, care oferă o vedere panoramică a plajei, a Insulei Dino şi a Golfului Policastro. În zona adiacentă se află un complex care cuprinde: turnul-clopotniţa, o clădire de un etaj şi casa preotului.

 Turnul-clopotniţă a fost construit la sfârşitul secolului al XVIII-lea, înaintea celorlalte clădiri. Una din cele patru laturi ale sale este formată din peretele stâncos pe care se rezeama.
Clopotele au o puternică valoare istorică, nu doar pentru sanctuar cât pentru întreagă comunitate. Cel mai vechi clopot, localizat în partea de nord a turnului, este datat din anul 1789 (“Anno Domini 1789”). Acest clopot a fost amplasat iniţial la intrarea în sanctuar şi mutat ulterior în turnul-clopotniţa.

Un alt clopot, atribuit navei “Umballa”, scufundată de un submarin austriac în anul 1917, în apropiere de Insula Dino, este amplasat pe latură sudică a turnului.