Delegatia Romaniei se intoarce de pe podium de la Campionatul Mondial de Gimnastica care a avut loc la Londra. Gimnastii si gimnastele noastre se situeaza pe a treia treapta a podiumului mondial cu doua medalii de aur, una de argint si una de bronz.Din nou sportul aduce capital de imagine Romaniei, unei tari care insa nu-si pretuieste adevaratele valori. Aceste rezultate au starnit un foc de paie in mass-media noastra, un foc care se stinge repede si lasa loc altor subiecte la care nici nu merita sa ne gandim. Poate ca vor mai fi amintiti acesti sportivi minunati cand vor mai lua medalii, pana atunci sa ne intoxicam cu stiri despre cei care dau cu stangul in dreptul.
Ma bucura insa faptul ca gimnastii trec cu vederea aceasta lipsa de interes pentru ei si isi vad linistiti de treaba in continuare. Ei se antreneaza, muncesc si fac sacrificii apoi apar si stralucesc in competitiile internationale atragand interesul si respectul adevaratilor "consumatori" de sport din intreaga lume.
Marian Dragulescu a avut o revenire senzationala, devenind pentru a treia oara dublu campion mondial, Flavius Koczi si-a confirmat inca o data valoarea devenind vicecampion mondial iar Ana Porgras a cucerit, in prima sa mare competitie la senioare, medalia de bronz la un aparat la care romancele nu au excelat niciodata, paralelele.
La Londra, Romania a demonstrat ca nu a renuntat la lupta pentru suprematie in acest sport atat de dificil, dar la fel de spectaculos, gratios si frumos.
Marea surpriza pentru arbitri si iubitorii gimnasticii a constituit-o gratioasa Ana Porgras, un talent incontestabil care insa trebuie motivat si educat pentru a nu se pierde. Ar fi o mare tragedie. Micuta galateanca a ramas sa se lupte singura cu toate valorile mondiale, dupa concursul de calificari, gimnastele cu experienta din lotul nostru ratand calificarea in finalele pe aparate.
Dupa umila mea parere insa, Forminte nu se ridica la nivelul unui antrenor pentru o echipa cu traditia si renumele Romaniei in lumea gimnasticii. Se multumeste cu putin si insufla si gimnastelor aceasta mentalitate. Daca dorim sa ne mentinem in elita gimnasticii mondiale, ar trebui sa avem un antrenor puternic, cu mentalitate de invingator. Nu vreau sa denigrez munca nimanui, sunt sigura ca se munceste mult la Deva dar... ar trebui o schimbare la nivel tehnic.
7 comentarii:
Avem multi antrenori in tara asta care ar face o treaba mult mai buna la carma lotului olimpic de gimnastica decat Forminte.Declaratiile lui contradictorii il fac sa-si piarda credibilitatea ca antrenor dar si ca om in fata iubitorilor de gimnastica.
Mi-am inchipuit eu ca nu sunt singura care a vazaut lucrurile acestea. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt gimnaste care s-au pierdut pe drum, desi aveau talent cu carul. Succesul Sandrei de la Olimpiada se datoreaza talentului si ambitiei ei in mare masura. Ea este un caz fericit, dar alte fete s-au retras, s-au accidentat etc. si asta pentru ca cei din conducerea tehnica nu au stiut sa le valorifice calitatile.
Chiar nu vreau ca Ana Porgras sa pateasca la fel. Are un potential extraordinar si ar fi aproape o crima sa nu fie antrenata de cineva pe masura talentului sau.
E clar ca priceperea lui Forminte nu se ridica la nivelul lui Belu si Bitang , ei sint cei mai importanti antrenori din istoria gimnasticii artistice , l-au depasit chiar si pe Karoly care a initiat aceste performante in gimnastica romănească.Dar nu e singura explicatie valoarea antrenorului. Foarte important mi se pare faptul ca nici gimnastele nu mai au aceeasi motivatie ca sa renunte la atit de multe lucruri sa stea izolate atitea luni la Deva ca sa obtina titluri mondiale sau olimpice mereu.Cum reusesc sa obtina o medalie mondiala sau mai ales olimpica si primesc dreptul la renta aceea viagera de obicei aleg sa-si incheie cariera. Ma gindesc de exemplu la echipa extraordinara pe care am avut-o la Atena 2004 SI care a obtinut mult mai multe medalii decat echipa care ne-a reprezentat 4 ani mai tirziu la Beijing.Era o echipa extraordinara cu Cătălina Ponor , Daniela Sofronie , Monica Rosu etc. Dintre ele Sofronie a mai continuat foarte putin , Monica Rosu s-a retras imediat dupa aceea iar Ponor s-a retras si a revenit dupa ceva timp a mai luat acteva medalii dar oricum nici pe departe nu a avut cariera care era asteptata de la ea. Ori toate aceste gimnaste ar fi putut continua cel putin pina in 2008 la Beijing daca nu pina in ziua de astazi. Horkina care era mai in virsta ca ele a participat inclusiv la Beijing , la fel Tweddle care a concurat inclusiv acum la mondiale.Noi sintem singurii care ne-am pierdut atit de multe gimnaste si rezultatele s-au vazut. La fel si din echipa de la Beijing Steliana Nistor ar fi putut continua inca mult timp dar nu si-a mai dorit. Si astea sint doar cateva exemple din lungul sir de gimnaste care dupa doar 2, 3 ani la cel mai inalt nivel au renuntat.
Intr-adevar, perioada de inalta performanta dureaza putin in ultimul timp si nu le inteleg pe fete. Si-au sacrificat copilaria, au muncit atat pentru ca, atunci cand ajung la cel mai inalt nivel sa renunte in 2-3 ani? Trebuie sa fie mai mult decat vedem noi.
Imi amintesc cu drag gimnaste ca Lavinia Milosovici, Gina Gogean, Simona Amanar, Svetlana Horkina si multe altele, cu care practic "am crescut", ele fiind prezente la competitii multi ani la rand.
Poate si codul acesta de punctaj din ce in ce mai draconic la face sa renunte, poate si psihicul slab, nelucrat al gimnastelor, poate si capacitatile lor pana la urma. Cine stie...
Da e clar ca lucrurile difera de la generatie la generatie pot fi generatii de gimnaste mai talentate si mai dotate atit pe plan fizic si tehnic cat si psihic si alte generatii mai putin inzestrate.Dar nu cred ca totul tine de asta ,totusi generatia din 2004 de la atena era foarte talentata nu era doar o singura gimnasta cap de generatie cum a fost cazul la Beijing cu sandra izbasa la Atena au fost 3 gimnaste de valoare uriasa: ponor , sofronie si monica rosu . Era o generatie cel putin la fel de talentata ca cea cu gogean , răducan si presecan care facuse furori la Sydney insa acelea au avut o cariera lunga ani buni participind in competitii in timp ce cele de la Atena in mare parte au renuntat.Cred ca de vina e situatia din societatea româneasca actuala, educatia si motivatia cu care vin gimnastele din familie si din societate nu mai e aceeasi.Generatiile fluctueaza ca valoare mereu e ceva normal in sport insa motivatia tinerilor in ziua de azi nu mai e aceeasi.Nu mai sint dispusi sa faca aceleasi sacrificii ani la rind si sa suporte aceleasi rigori.Stii foarte bine ce discutie a fost asupra metodelor pe care Belu si Bitang le-au folosit ca sa pregateasca gimnastele. Toata lumea a sarit pe ei insa toti uita bucuriile pe care ni le-au adus. Acuma eu sint sigur ca Belu un om extraordinar de civilizat in general , ca antrenor a fost foarte dur ce sa mai spun de sotii Karoly despre care toata lumea spune ca erau chiar absurzi si badarani uneori. Dar poate asta e necesar pentru a se obtine acele performante incredibile.Nu doar gimnastii trebuie sa faca o alegere ci si noi ca natiune trebuie s-o facem .Ce vrem: sa le vorbeasca parinteste Forminte si sa vina cu un bronz de la mondiale sau europene sau sa se tina de capul lor Belu si Bitang , sa aiba mina libera si sa vina incarcati de medalii? Trebuie sa fim constienti ca identitaea noastra ca tara , care nu se poate lauda cu prea multe in alte domenii, tine de aceste rezulotate sportive. E clar pentru oricine ca rezultatele gimnasticii incepind cu Nadia si pina azi au creionat identitatea României si imaginea pe care o au ceilalti despre noi.Trebuie sa ne intrebam ce vrem? Daca vrem performanta trebuie facute sacrificii. Trebuie gasiti si impulsionati acei tineri capabili si mai ales dispusi sa faca asta.Tineretul in State sau in Anglia e mult mai putin preocupat de a se sacrifica pentru sport si a castiga medalii , cluburile drogurile ii intereseaza mult mai mult. Dar acele tari reusesc sa gaseasca , sau sa importe , valori capabile sa le aduca performante.Or copii români au mai multe motive de a se sacrifica pentru a-si face un nume prin gimnastica , alte cai de afirmare fiind mult mai reduse decat ale occidentalilor.
Intr-adevar mentalitatea romanilor s-a schimbat. Parintii prefera sa-si lase copii cu orele in fata calculatorului si a televizorului, pentru ca asa este mai comod. Nici macar nu-i directioneaza spre anumite programe, ce sa mai vb sa-i duca la colpetitii, muzee si alte evenimente de gen. Atunci, copii de unde sa aleaga? Parintii sunt cei care trebuie sa le indrume pasii cand sunt mici, apoi, daca le place sportul in care sa zicem ca i-a implicat, hotarasc daca continua sau nu.
In ceea ce priveste antrenorii, nu sunt de acord nici cu principiul medalii indiferent de sacrificii, dar acum sa nu credem ca in prezent este lapte si miere la Deva. Sunt sigura ca si in prezent gimnastele plang de durere si fac sacrificii enorme, fara prea multa caldura din partea antrenorilor. Diferenta este ca in trecut aceste sacrificii erau rasplatite cu performante la nivel inalt, in prezent prea putin...
Felicitari baietilor! In privinta lotului femini, ar trebui sa se ea masuri la nivel de antrenor. Forminte nu e de nivelul echipei Romaniei.
Trimiteți un comentariu