Mai este pana la amiaza, cand sagetile fierbinti ale soarelui vor domina imprejurimile. Descult, ma plimb prin iarba umeda inca, de la roua din zori. Atingerea ei rece ma-nfioara. In fata se intind valuri aurii, spicele de grau se leagana in adierea vantului racoros de dimineata. Natura imi spune "buna dimineata!"
Ce poate egala acest sentiment pe care ti-l trezeste o asemenea atmosfera?
O pasare frumos colorata isi face simtita prezenta atragandu-mi atentia prin glasul ei incantator. O floare azurie, la fel ca bolta cereasca de deasupra, ma priveste, ma cheama... atinge-ma usor, frumusetea mea este rara.
4 februarie 2004
In jungla urbana nu poti decat sa visezi la clipele traite departe, parca intr-o alta lume. Cat de dor imi este de copilarie, de natura, de bunici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu