sâmbătă, 28 februarie 2009
Restaurantul "La Mama"
miercuri, 25 februarie 2009
Acvariul din Tulcea, unul dintre cele mai mari din Europa
Turistii vor trai momente unice trecand printr-o serie de tuneluri, fiind inconjurati de bazine pline cu vietati incantatoare. Acvariul face parte din Centrul Eco-turistic "Delta Dunarii", nou infiintat, care se doreste un punct de revigorare a turismului in Delta Dunarii.
Din pacate insa, romanul nu prea stie sa faca turism. Potentialul este extraordinar dar infrastructura si lipsa de educatie conduc la un nivel destul de scazut al turismului national. Delta Dunarii este un teritoriu feeric, aproape rupt de realitate si trebuie sa ramana asa. Acolo nu au ce cauta indivizii dornici doar de distractie, vanatoare si distrugeri. Daca dorim ca generatiile urmatoare sa se bucure si ele de acest paradis terestru, atunci ar trebui sa ne gandim bine inainte de a face, sub orice forma, turism in delta.
Daca nu suntem capabili sa respectam vietatile si atmosfera de acolo, mai bine ne retragem. Delta Dunarii nu trebuie sa devina o a doua Vama Veche, ci trebuie sa ramana in continuare a treia zona in lume in ceea ce priveste diversitatea, interesul stiintific, dupa Marea Bariera de Corali si Insula Galapagos.
marți, 24 februarie 2009
S.O.S. sportul romanesc
"Rezultatele" elevilor lui "piti" ne sunt arhicunoscute, este inevitabil, dar nu trebuie sa uitam ca alti sportivi ai acestei tari chiar au facut cinste Romaniei, chiar au avut rezultate exceptionale si chiar merita mult mai multa atentie. O sa incerc sa-mi amintesc clipe minunate, la care am luat parte ca si spectator, de-a lungul anilor. Evenimente sportive senzationale care i-au avut ca protagonisti de seama pe sportivii romani. Voi spune cateva despre olimpiade, pentru ca, nu-i asa, un sportiv este cu adevarat implinit atunci cand ajunge la cea mai mare competitie sportiva din istorie.
Olimpiada de la Barcelona, din 1992 - Eram cam micuta si tot ce-mi amintesc este evolutia echipei feminine de gimnastica, cu eroina Lavinia Milosovici si cu ale sale doua medalii de aur. Parca vad si acum exercitiul de la sol..
Olimpiada de la Atlanta, din 1996 - Primul lucru care imi vine in minte, legat de aceasta olimpiada, este modul specific al americanilor de a-si facilita obtinerea medaliilor pe pamant natal. Circul de doi lei, la finala pe echipe de la gimnastica, care a avut-o in prim plan pe Kerri Strug.
La aceasta olimpiada am vazut-o pentru prima oara pe Gabi Szabo, care a devenit mai tarziu un sportiv etalon al sportului mondial. Isi incepea cursa invincibila si atat de frumoasa, cu care ne-a fascinat multi ani. Doroftei si Marius Urzica au luat si ei medalii, insa gimnastica si canotajul au fost din nou, pentru noi, cele care au adus cele mai multe si stralucitoare medalii.
Olimpiada de la Sidney, din 2000 - Pastrez si acum, si o voi face mereu, imaginea unui podium cu trei romance, suprematia intr-un sport atat de dificil dar atat de frumos cum este gimnastica. Medaliile de aur, argint si bronz, pentru Romania, la Jocurile Olimpice prin: Andreea Răducan, Simona Amânar şi Maria Olaru. Cat de frumoase erau acolo sus... Fetele de la canotaj si-au continuat suprematia, obtinand din nou trei medalii de aur.
Surpriza placuta a acestor Jocuri Olimpice a fost Diana Mocanu, cu cele doua medalii de aur castigate la natatie, in probele de 100 si 200 m spate. Gabi Szabo a luat aurul la 5000 de m, Mihai Covaliu a devenit campion olimpic la scrima iar Florin Popescu si Mitică Pricop la canoe, la C - 2 M / 1000 m. O editie a Jocurilor Olimpice incununata de succes pentru delegatia Romaniei.
Olimpiada de la Atena, din 2004 - Din nou imi vin in minte gimnastele, cu capul acoperit de laurii olimpici, pe cea mai inalta treapta a podiumului. De asemenea, rezultatele individuale senzationale ale Catalinei Ponor, gimnasta noastra eleganta, frumoasa si suava care a devenit tripla campioana olimpica la o editie in care Jocurile Olimpice se intorsesera "acasa". Din nou campioni olimpici la canotaj, natatie, si parca aveam senzatia ca aceste rezultate vor dainui vesnic. Ne obisnuiseram cu ele si faceau parte din normalitate. Dar...
Olimpiada de la Beijing, din 2008 - Arata ca sportivii romani nu sunt supraoameni si nu pot aduce rezultate exceptionale la infinit, nu in conditiile de antrenament pe care le au... Rezultate notabile au mai fost, dar parca la aceasta editie s-a simtit declinul sportului romanesc. A fost olimpiada "fetelor", din cele opt medalii ale delegatiei noastre, sapte au fost cucerite in probele feminine.
Aurul a fost câtigat de Alina Dumitru (judo, cat. 48 kg), echipajul de 2 rame fără cârmaci (Georgeta Andrunache, Viorica Susanu), Constantina Diţă-Tomescu (maraton) şi Sandra Izbaşa (gimnastică, sol).
Argintul a fost cucerit de Ana Maria Brânză (spadă).
Bronzul a revenit echipajului de 8+1 (Constanţa Burcică, Viorica Susanu, Rodica Şerban, Eniko Barabas, Simona Muşat, Ioana Papuc, Georgeta Andrunache, Doina Ignat şi Elena Georgescu), echipei feminine de gimnastică (Steliana Nistor, Anamaria Tămîrjan, Andreea Acatrinei, Gabriela Drăgoi şi Sandra Izbaşa) şi lui Mihai Covaliu (sabie).
O olimpiada conceputa intr-un mod grandios de chinezi, cu toata tehnologia din dotare, dominata de gazde, care practic au inventat sportivi de performanta pentru fiecare proba din cadrul olimpiadei. Nu stiu de unde i-au scos, asa, pe banda rulanta, si nici nu cred ca as vrea sa stiu. Cert este ca nu-mi pare rau ca i-au detronat pe "americani", cu sportivi importati din toate colturile lumii, care, chiar si cu ale lor modalitati de dopare nedetectabile inca, tot nu au reusit sa-i invinga pe chinezi.
Pe mine ma doare faptul ca, dupa zeci de ani de dominatie, sporturile care ne-au adus atat de multa imagine pozitiva in lume, sunt in regres. Conditiile de pregatire sunt precare sau chiar lipsesc (canotajul are zeci de titluri olimpice si nu are nici macar un bazin olimpic in tara, pe care sa aibe loc antrenamentele!), copii nu se mai indreapta catre centrele sportive, banii sunt putini dar pretentiile mari. Dupa fiecare olimpiada, personaje din conducerea tarii vin si ranjesc in fotografii, alaturi de sportivi, ii felicita si le promit marea cu sarea apoi uita totul pana la olimpiada urmatoare, cand revin sa se imortalizeze alaturi de campioni si ciclul se repeta. Faptul ca asa nu se mai poate este o realitate trista, dovedita de numarul din ce in ce mai mic de sportivi si rezultate.
Nu putem decat spera ca tot fostii campioni vor face ceva pentru sportul romanesc, sport aruncat pe linie moarta de guvernanti si mass media, care ne deranjeaza retina zilnic cu prim-plan-uri penibile.
Sporturile emblematice al Romaniei trebuie promovate, ajutate si laudate, altfel vom ramane fara cel mai important ambasador al nostru, fara cel mai important motiv de sarbatoare. Ma intreb insa pe cati mai intereseaza acest aspect... Am devenit ignoranti, superficiali si rai si trecem pe langa valori fara sa le observam. Ar trebui sa ne revenim, pana nu e prea tarziu!
duminică, 22 februarie 2009
Drama unui artist
Il consider un om frumos datorita modului in care si-a trait viata si implinirilor pe care le-a avut si sper sa le mai aibe in continuare. Un artist complet, Patrick a fost gimnnast si fotbalist in liceu, dansator profesionist inainte de a ajunge la Hollywood, coregraf, interpret si un minunat actor. Este casatorit cu Lisa Niemi din 1975 si locuiesc impreuna la o ferma din California unde cresc cai de rasa.
Cele mai importante filme ale sale:
"Dirty Dancing" (1987)- cel mai important rol al sau, rol care i-a adus Globul de Aur;
"Ghost" (1990) - alaturi de Demi Moore si Whoopi Goldberg; nominalizat la Globul de Aur;
"Point Break" (1991) - alaturi de Keanu Reeves;
"Donnie Darko" (2001) - alaturi de Jake Gyllenhaal;
Patrick sfideaza boala si continua sa lucreze ca actor in "The Beast", unde interpreteaza rolul unui fost agent FBI.
Parerile sunt impartite referitor la evolutia bolii sale, cert este ca Patrick Swayze este un luptator, un artist care a lasat deja atat de multe realizari in spate iar eu ii doresc, din toata inima, multe impliniri in continuare!
sâmbătă, 21 februarie 2009
Dragobete vs. Valentine's Day
Va spun din start ca prefer Dragobetele. Imi iubesc tara si cultura si mai respect din traditii, valori si simboluri nationale. Bine, pana una alta ziua indragostitilor este in fiecare zi, nu? Dar daca tot trebuie sa fie ceva oficial, sa fie Dragobete.
Dezorientati si avizi de nou, am adoptat o serie de simboluri care s-au pravalit peste noi din vest, gandit sau negandit. Situatia este gandita de comerciantii care ne zgarie retina cu ale lor produse ieftine si negandita de consumatori, care, parca au creierul spalat si nu reusesc sa mai faca diferenta.
De ce am importat Cupidonul sau Erosul lor cand aveam de secole Dragobetele nostru? Poate ca daca adolescentii ar sti ca Dragobete era mult mai "cool" decat Cupidon, l-ar alege totusi pe el. Dar ce te faci cu toata aceasta intoxicare venita din partea mass-mediei noastre dragi, care, ca o mare putere ce este, nu face decat sa strice ce mai ramasese de stricat.
Ca un sfat, daca imi permiteti, sa incercam sa pastram unul dintre cele mai frumoase obiceiuri stravechi romanesti. Sa nu-l substituim cu ceva care nu ne reprezinta cultura, pentru ca pana la urma, traim in Romania si majoritatea suntem ortodocsi.
Iubiti in dulcele stil romanesc, in cel mai simplu, pur si intens mod!
Bun gasit,
Tot ce se intampla in jurul nostru insa, zi de zi, iti starneste dorinta de a te exprima din ce in ce mai mult si mai tare, pentru ca in ultimul timp, din pacate, vorbim mult dar comunicam extrem de putin.
As vrea ca oamenii sa se exprime mai mult, sa-si arate elementele unice, abiliatatile care sunt prezente in fiecare dintre noi si care ne diferentiaza de ceilalti. Normal este sa ne placa atunci cand primim ceea ce ne dorim dar sa fim fericiti, atunci cand oferim si noi, mai mult decat am primit.
Oamenii pot mai mult decat sa se lase condusi sau, mai rau, trasformati de ceea ce ne inconjoara.
Traim intr-o lume din ce in ce mai dura de aceea trebuie sa ne regasim, sa redescoperim umanitatea din noi. Este singura modalitate prin care vom evita sa ne autodistrugem. Poate par dramatica dar, hey, traiesc in Bucuresti...
Cred ca este mai bine sa ma opresc aici pentru moment.
Sper ca acest blog sa fie o alegere buna si sa ma faca sa-mi inlatur si ultimele urme de indoiala asupra acestui mod de comunicare.