E toamna iară
Ariana
A câta oara-mi spun: “e toamnã iarã”,
A cîta oarã roadele-mi culeg,
A câta oarã ochii-mi numãrarã,
Focuri în târguri, cârduri cãnd plecarã,
De-ai stii sã-mi spui acum, a cãta oarã?
În geamul meu bat frunze gãlbenite,
Desprinse de pe ramurile lor,
În ele vãd o lume pe sfârsite,
Sunt triste frunzele, sunt ruginite!
Ai sti sã-mi spui ceva din taina lor?
Oh, Tatã n-oi mai intreba a câta oarã
Cãci forma vietii din trecut
S-a dus, în existenta mea spiritualã
În noua si cereasca primãvarã
Nemuritor voi fii lângã Isus! (2x)
Din tot ce-a fost, rãmane-va sãmânta,
Viata nouã-n rodul copt cules,
Aceasta v-a rãmâne prima oarã
Pentru eterna, fericita tarã,
Ca o comoarã-n tainã înteles!
A câta oara-mi spun: “e toamnã iarã”
Si-a câta oarã frunze-mi bat în geam,
Cãnd an de an cocorii se-nsirarã
De ce sã mai întreb, a câta oarã?
Îmi spun toti anii mei desprinsi din ram’!
Oh, Tatã n-oi mai intreba a câta oarã
Cãci forma vietii din trecut
S-a dus, în existenta mea spiritualã
În noua si cereasca primãvarã
Nemuritor voi fiï lângã Isus! (3x)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu