II. 2 OBIECTIVE TURISTICE ANTROPICE
II. 2. 1 “
SANTUARIO MADONNA DELLA GROTTA”
Prima grotă - se află la intrare, având formă dreptunghiulara şi o
suprafaţa de 291,79 de metri pătraţi. În partea dreaptă se observă o rocă mare,
pe care conform legendei, în anul 1326 a fost plasată statuia Maicii Domnului
cu Pruncul. În partea stânga este o cameră realizată în anul 1992, cu ajutorul
credincioşilor, în care este reprezentată artistic naşterea Domnului.
A două grotă - După 40 de trepte se ajunge la cea de-a
două grotă, cea mai mare ca suprafaţă dintre cele trei, 1.478,96 şi 15 m
înălţime. Podeaua acesteia este aproape tot timpul umedă, datorită apei care
picură din tavan deşi în mijlocul peşterii este un bazin care acumulează o
parte din această apa.
În partea dreaptă se găseşte o cristelniţă cu apa sfinţită, cu sistem
circular, construită probabil atunci când intratea în sanctuar se poziţiona
între prima şi cea de-a două peşteră. De asemenea, în partea dreaptă se pot
vedea mărturii ale înmormântărilor care aveau loc aici, până la începutul sec.
al XIX-lea.
Tot în partea dreaptă se află o
capela construită de ierarhul Tiberio Casentino în sec. al XVI-a, pe altarul
căreia se află o minunată statuie din marmură albă a Maicii Domnului cu
Pruncul.
În partea stânga se observă o arie arheologica, protejată, realizată de
Institutul de Paleontologie Umană a Universităţii
din Roma, în două faze: 1957-1970 şi 2001 până în prezent.
A treia grotă - se urcă scările aflate în dreapta celei
de-a doua grote şi astfel se ajunge la cea de-a treia, denumită şi Grota-Capelă,
cu o sprafata de 224 mp şi o înălţime de 11 m. În partea stânga a peşterii se
află o nişă în care este plasată statuia Maicii Domnului cu Pruncul. Altarul de
aici a fost realizat în anul 1980 de către preotul Nicola Moliterni, cu ajutorul
credincioşilor. Papa Pius al X-lea a sfinţit acest altar, făcându-l să fie
privilegiat în fiecare zi, în eternitate. În anul 1925, binefăcătorul Raffaele
Perrone a donat Capelei cristale decorative care se găsesc astăzi în două mari
vitrine plasate în jurul statuiei sfinte.
Peştera-Capelă este iluminată
natural datorită unei deschizături care se află situată în spatele altarului
mare. În anumite ore ale după-amiezii fasciculele de lumină ale
soarelui pătrund în interior şi, împreună cu lumina aurie aprinsă pe tavanele
capelei, produc un efect de o frumuseţe rară.
Cea de-a doua peşteră are o ieşire naturală spectaculoasă, aşa numitul “look-out”,
care oferă o vedere panoramică a plajei, a Insulei Dino şi a Golfului
Policastro. În zona adiacentă se află un complex care cuprinde:
turnul-clopotniţa, o clădire de un etaj şi casa preotului.
Turnul-clopotniţă a fost construit la
sfârşitul secolului al XVIII-lea, înaintea celorlalte clădiri. Una din cele
patru laturi ale sale este formată din peretele stâncos pe care se rezeama.
Clopotele au o puternică valoare istorică, nu doar pentru sanctuar cât
pentru întreagă comunitate. Cel mai vechi clopot, localizat în partea de nord a
turnului, este datat din anul 1789 (“Anno Domini 1789”). Acest clopot a fost
amplasat iniţial la intrarea în sanctuar şi mutat ulterior în
turnul-clopotniţa.
Un alt clopot, atribuit navei “Umballa”, scufundată de un submarin
austriac în anul 1917, în apropiere de Insula Dino, este amplasat pe latură
sudică a turnului.
