„ Caii albi,
Frumoşii cai albi
Aleargă liberi spre cer,
Işi leapădă umbre şi urme,
Copitele lor frământă un vis
Mustind sub răni de pământ,
Din oasele albe ale strămoşilor
Au învăţat să-şi asculte tăcerea,
In ochii lor limpezi
Se oglindeşte un câmp infinit
Pe care speranţele cresc
Purtând, spre un timp ce le aparţine,
Supleţea galopului alb...”
Frumoşii cai albi
Aleargă liberi spre cer,
Işi leapădă umbre şi urme,
Copitele lor frământă un vis
Mustind sub răni de pământ,
Din oasele albe ale strămoşilor
Au învăţat să-şi asculte tăcerea,
In ochii lor limpezi
Se oglindeşte un câmp infinit
Pe care speranţele cresc
Purtând, spre un timp ce le aparţine,
Supleţea galopului alb...”
Ela Solan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu