Paula şi Ovi la Eurovision

Deşi doream să nu mai urmăresc acest concurs de muzică numit Eurovision, în acest an nu pot face acest lucru. Asta se datorează celor care ne reprezintă ţara la ediţia din acest an. În primul rând, Paula Seling, care este un artist desăvârşit şi o persoană candidă, cu un farmec aparte şi mult bun simţ. În al doilea rând, Ovidiu, o voce extraordinară şi un tip carismatic.
Din punctul meu de vedere însă, acesta piesă "Playing With Fire", nu le reliefează calităţile vocale speciale, dar să spunem că se încadrează în tiparul Eurovisionului. Poate vom reuşi în acest an să atragem din nou atenţia asupra României cu o întâmplare pozitivă. Am încredere în talentul acestor artişti şi cred că România va face o figură frumoasă la ediţia găzduită de Norvegia.

Huţulul, micul voinic al Carpaţilor

Se spune că dacă eşti pe munte în şaua unui huţul, atunci eşti mai în siguranţă decât pe propriile picioare. Un cal docil, puternic şi vioi, huţulul reprezintă o rasă formată încă din secolul XIII, în Bucovina şi Galiţia, prin împerecherea Tarpanului cu caii mongoli, aduşi pe aceste meleaguri de populaţiile migratoare.







Huţulul este un cal simpatic, prietenos şi ascultător dar extrem de rezistent şi adaptabil, datorită faptului că peste patru secole această rasă a trăit în munţi, în condiţii climatice foarte aspre. Huţulul a devenit astfel un câl robust, rezistent, un adevărat supravieţuitor, în ciudă taliei sale mici, acesta nedepăşind înălţimea de 150 cm. şi greutatea de 400 kg.
Caracterul acestui cal permite folosirea sa în diferite activităţi, fiind foarte potrivit şi pentru copiii care doresc să se iniţieze în tainele călăriei.

Denumirea acestei rase provine de la etnia cu acelaşi nume, huţiulii fiind o populaţie misterioasă şi discretă, asemenea locurilor în care şi-ai înfipt rădăcinile. Huţulii rămân o enigmă pentru călătorul însetat de cunoaştere, o etnie neelucidată. Oameni imprevizibili şi adânci ca pădurile în preajma cărora şi-au aşezat casele, suspicioşi şi prudenţi ca sălbăticiunile codrilor, susţin că sunt de un alt neam deşi nu-şi cunosc istoria. Poate şi din cauză că nu obişnuiesc să şi-o scrie, fapt întâlnit şi la vechii daci. Iubitori de natură, şi-au însuşit libertatea şi liniştea ei, adapostindu-şi casele în inima pădurii, feriţi de legile oamenilor. Firescul şi naturalul se împletesc dând naştere unei armonii desăvârşite.
În zilele noastre, calul huţul este crescut în România la Herghelia Lucina, situată în satul cu acelaşi nume, din judeţul Suceava. Aceasta a fost înfiinţată în anul 1856, de către colonelul Martin Rittre von Hermann, din ordinul împăratului austriac Franz Josepf , cel din urmă dorind să stimuleze creşterea cailor de munte pentru nevoile oştirii sale. Această herghelie este specializată pe creşterea cailor din rasă huţul.
Caii au fost înmulţiţi cu foarte mare atenţie pentru a se păstra puritatea rasei, iar, mai târziu, exemplare de huţul au fost trimise în străinătate pentru a fi întemeiate herghelii.

Astăzi, o vizită la herghelia din satul Lucina, comună Moldova Suliţa, îţi lasă o puternică impresie că ai revenit la origini. Zona spectaculoasă în care se află amplasată această herghelie şi activitatea minunată pe care o poţi întreprinde odată ajuns aici, nu îţi va da linişte şi te va rechema mereu pe aceste meleaguri.