Iarna, de Grigore Lechintan

                                                                              

Iarna

" Nu linistea-mpietrita in recile tarii

Ori dansul de fecioara al albelor petale,
Cu mladieri usoare si ritmuri estivale,
Imi picura in cale... tristeti... melancolii,

Nici chiciura pe ramuri, alb argintiul pur,
Iradiind in soare sclipiri diamandine,
Nici flora de harmine ce-asterne pe coline
Imaculari virgine sub bolta de azur,

Ci gandul, ca, ningandu-l intruna anii greiOmatul despartirii va creste bloc de gheata,
Sa-ngroape-n masa rece cristalele fara viata,
Anii pierduti in ceata ai tristei epopei.

O! Lasa peste ganduri sa ninga fulgii moi,
In aburi sa-i topeasca pojarul lor fierbinte,
Sa bem din ei mireasma extazurilor sfinte...
Aducerile-aminte sa ninga peste noi."

veteran si fost detinut politic, Grigore Lechintan (27 oct. 1913-9 martie 2009)